Despre concepte

Conceptul este o inventie a omenirii, mai specific a mentalului nostru. Ca realitate, conceptul exista intr-un plan inalt, in care singurul nostru organ de simt este mintea (or mai fi si altele dar pe care deocamdata nu le sesizam sau folosim).

Mintea este intr-un continuu proces de analiza, iar pentru a analiza trebuie sa existe problema care sa fie analizata. In cautarea rezolvarii, mintea imparte situatia in felii. Acestea sunt conceptele. Este situatia initiala care se cere rezolvata un concept in sine? Tind sa raspund ca, de cele mai multe ori, raspunsul este nu. Situatia initiala este o situatie reala, in planul fizic.

De cele mai multe ori procesul de rezolvare a situatiei prin concepte este benefic. Reusim astfel sa luam decizii in planul real. Insa odata cu dezvoltarea mentalului si relatiilor inter-umane, tot mai multe situatii care se cer rezolvate, sunt mai complexe si mai subtile. Astfel incat conceptele pe care le extrage mintea din situatie sunt tot mai fragile.

Cred ca impactul pe care il are mentalul asupra starii noastre de bine, atat mentala cat si fizica, acea fericire de care vorbim, este direct impactata de dorinta mintii de a imparti situatiile in concepte. De ce?

Pentru ca rolul conceptului este de a contine si rezolvarea lui. Respectiv de a clarifica un anumit tipar si de a memora actiunile pe care trebuile sa le luam in momentul in care intalnim acest tipar.

Problema apare in momentul in care, prin evolutia mentalului si a relatiilor inter-umane, aceste concepte devin extrem de multe si extrem de asemanatoare. Si mintea tinde sa greseasca, confundand conceptele asemanatoare intre ele, si dand rezolvari gresite.

Exemplele sunt multe si sunt bine documentate in comunitatea psihologica. Un anumit eveniment traumatic ne determina un anumit comportament defectuos in situatii asemanatoare, dar totusi diferite.

Ce putem face? Cred ca ne-ar ajuta:

  • constientizare: identificarea conceptelor generate de catre minte intr-o anumita situatie, si constientizarea faptului ca orice situatie este diferita de alta, chiar daca sunt asemanatoare
  • renuntare: acceptarea pierderii castigului dat de puterea mintii de conceptualizare, in favoarea castigului dat de trairea experientei situatiei prezente
  • traire: deschiderea catre exterior, mai ales in situatii critice: acel “casca ochii”, si limitarea analizei excesive a acestor situatii, moment in care ne inchidem fata de noutatea situatiei si ne bazam exclusiv pe aceste concepte

Mintea este un instrument incredibil care face parte din arsenalul nostru, al fiecaruia. Ne-a purtat prin veacuri de salbaticie reusind sa supravietuim si sa construim civilizatii. Este poate momentul sa ii multumim si sa o lasam sa se odihneasca, cautand alte instrumente care sa ne ajute mai bine in lumea actuala, axata atat de mult pe cautarea fericirii.